Glazura bolurilor de ceramică

Întreagă

Glazura întreagă se spală cu apă caldă și un burete moale. Nu are nevoie de sârmă. Sârma o matuiește, iar suprafața mată ține mai multă pată data viitoare.

Pe bolurile deschise la culoare vezi imediat dacă a rămas un cerc de grăsime. Pe cele închise, treci mâna: grăsimea e alunecoasă și acolo unde nu se vede.

Crăpată

O rețea fină, apărută după șoc de apă rece, poate rămâne doar în glazură. Vasul încă ține lichidul, dar ține și miros. Pentru ciorbă de pește, mută restul în alte boluri. Nu conta pe oțet să golească o rețea deja colorată.

Dacă crăpătura trece și pe dinafară, sau bolul transpiră pe sub ea, nu mai e vas de servit. Curge. Nu îl băga la microunde ca să vezi dacă se încălzește: crăpătura se poate deschide.

Unde sare întâi

Sare pe buză, unde lovește lingura, și pe fund, unde lovește chiuveta. Buza ciobită e problema de la masă: zgârie. Fundul ciobit e problema de la spălat: pasta goală stă în apă.

Nu lăsa bolurile cu glazura sărită la înmuiat peste noapte. Pasta bea apă, iar mirosul de burete intră în perete. Clătește, spală scurt, usucă.

Emailul nu e aceeași glazură

La fonta emailată, stratul lucios e email, pe metal. Se ciobește și el, iar dedesubt e fontă, care ruginește dacă rămâne udă. La ceramică, dedesubt e pastă arsă, nu metal. Ambele cer să nu lovești marginea. Nu se repară la fel și nu stau la microunde la fel: fonta nu intră deloc.

Catalogul nu notează starea glazurii. Notează materialul. Glazura o vezi pe piesă, la magazin, înainte să cumperi. O crăpătură deja maronie e un bol care a servit și a păstrat ciorba în perete.

Ce poți face acasă

Poți evita șocul: fără apă rece pe bol fierbinte, fără blat ud și rece sub sticla sau ceramica scoasă de la cald. Poți evita sârma. Nu poți lustrui o glazură care a sărit. Bolul cu buza întreagă rămâne la masă. Cel cu buza ruptă devine vas de care nu mai servi.